www.fcbrasov.ro

[yronick]

COMPETIŢII INTERNAŢIONALE:

Cupa Balcanilor: 1963

Cupa UEFA:
1963-64 - UEFA Cup: 1-3 - 1-2 Lokomotiv Plovdiv (Bulgaria)
1965-66 - UEFA Cup: 2-2 - 1-0 NK Zagreb (Iugoslavia)
1-3 - 4-2 0-1 RCD Espanyol Barcelona (Spania)
1974-75 - UEFA Cup: 0-2 - 3-0 Besiktas JK Istanbul
UEFA Cup: 0-8 - 1-2 Hamburger SV ( Germania de Vest)
2001-02 - UEFA Cup: 5-1 - 2-0 Mika Ashtarak (Armenia)
0-3 - 0-3 Internazionale Milano (Italia)
_________________
-yck-

[RazvanDobrica]

O să te completez cu ceva date.
Sezonul 1963-1964 a fost primul sezon de Cupa UEFA (Cupa Oraşelor Târguri la vremea aceea) pentru F.C. Braşov iar ai noştri au întâlnit în primul tur pe bulgarii de la Lokomotiv Plovdiv. Din păcate, rezultatele întâlnirilor directe cu bulgarii nu ne este deloc favorabil, vecinii de la sud având avantaj asupra noastră atât în meciurile oficiale cât mai ales în amicale.
Aşadar, pe 19 septembrie 1963 Steagul Roşu debuta contra celor din Plovdiv pe arena "Tractorul" în faţa unei asistenţe de 12.000 de spectatori. Debutul de meci este unul fulminant "stegarii" reuşind să deschidă scorul prin Alexandru Mezaroş în minutul 4. Aşadar "Mezi" este primul "stegar" ce marchează pentru noi în Cupa UEFA. Cu tot elanul ofensiv braşovean din debut, bulgarii reuşesc să se stăpânească şi preiau controlul jocului reuşind să stabilească scorul final chiar din prima repriză. Petar Kolev (vedeta Naţionalei Bulgariei) în minutele 14, 37 şi Ivan Kantchev în minutul 30 aduc victoriei Lokomotivei.
Redeau mai jos primul 11 din acest prim meci în cadrul Cupei Oraşelor Târguri:
Stere Adamache - Octavian Zaharia, Iuliu Jenei,Nicolae Pescaru - Vasile Seredai, Ion Szigety, Emanoil Haşoti, Iuliu Năftănăilă - Dorin Necula, Alexandru Mezaroş, Nicolae Selimeşi. Antrenor: Silviu Ploeşteanu

Returul de pe 9 octombrie de la Plovdiv a fost mai mult un meci jucat pentru orgoliu însă nici de data asta braşovenii antrenaţi de Silviu Ploeşteanu nu scapă fără înfrângere. La limită ce-i drept. Scor 2-1 pentru bulgari, Mizin, minutul 37, şi Kolev, minutul 38, înscriu pentru Lokomotiv, în vreme ce pentru noi, Vasile Seredai salvează onorea cu un gol în minutul 89. Era prea târziu.

Unul dintre cele mai bune sezoane europene pentru F.C. Braşov avea să fie ediţia 1965-1966 a Cupei Oraşelor Târguri când fotbaliştii conduşi excelent de domnul Silviu Ploeşteanu reuşesc să se califice pentru primăvara europeană.
Debutul acelui sezon a avut loc la 17 noiembrie 1965 pentru Steagul întrucât am participat direct din Turul 2 contra croaţilor de la NK Zagreb. În turul anterior, croaţii i-au eliminat pe belgienii de la F.C. Liege cu scorul general de 2-1 (0-1 în Belgia şi 2-0 la Zagreb).
Venise rândul nostru să ne măsurăm forţele cu reprezentanta Iugoslaviei. A fost un meci memorabil făcut de braşoveni însă starea de euforie de după goluri ne-a costat victoria. N-a fost decât 2-2 în turul de la Zagreb, întrucât fotbaliştii croaţi au marcat de fiecare dată la un minut după ce noi modificam tabela. Marcel Goran, minutul 65, şi Iuliu Năftănăilă, minutul 83, au marcat pentru noi. Mladen Wacha a fost cel ce ne-a stricat de fiecare dată bucuria.
Merită reprodusă această primă echipă ce pleacă neînvinsă de pe un teren dificil:
Stere Adamache - Octavian Zaharia, Mihai Ivăncescu, Nicolae Campo, Ioan Nagy - Iuliu Năftănăilă, Ion Szigety, Emanoil Haşoti - Dorin Necula, Marcel Goran şi Nicolae Pescaru.

Returul de peste o săptămână, 24 noiembrie, de pe "Tractorul" a fost de foc. Emanoil Haşoti marchează pentru noi în minutul 14 iar de aici până la finalul meciului a fost o luptă crâncenă pentru menţinerea avantajului, luptă în care băieţii noştri nu s-au pierdut cu firea şi din care au ieşit învingători.
Echipa primise "botezul de foc" prin acest succes şi se pregătea de "trilogia" cu Espanyol-ul lui Alfredo di Stefano. Dar înainte de a trece la bătălia epică cu spaniolii permiteţi-mi să reproduc formaţia braşoveană din returul cu NK Zagreb.
Stere Adamache - Mihai Ivăncescu, Iuliu Jenei, Nicolae Campo, Octavian Zaharia - Iuliu Năftănăilă, Ion Szigety - Emanoil Haşoti, Dorin Necula, Marcel Goran, Nicolae Pescaru.

Pe 26 ianuarie 1966, anul World Cup-ului englez, Steagul Roşu Braşov se confrunta pe gazonul stadionului "Sarria" cu Espanyol Barcelona. Asemeni "stegarilor" şi catalanii au jucat direct în Turul 2. Adversarul lor s-a numit Sporting Lisabona. Confruntarea iberică a fost un veritabil thriller. După 2-1 pentru Sporting la Lisabona a urmat un 4-3 pentru Espanyol în Spania. A urmat rejucarea, pe tărâm catalan, iar Espanyol s-a impus la limită, 2-1.
A fost un meci fantastic făcut de "stegari" şi a fost meciul de debut al lui Csaba Gyorffy pentru Braşov. În minutul 41, Carmelo Amas Mendez deschide scorui, însă peste doar două minute fundaşul Octavia Zaharia restabileşte egalitatea. Finalul de meci a aparţinut însă catalanilor ce s-au detaşat în învingători prin golurile aceluiaşi Mendez, minutul 81, şi Jose Maria Sanchez Rodilla, minutul 85. Relaxarea prematură ne-a costat un rezultat extraordinar.
Dar urma returul. În ziua de 16 februarie 1966, 14.000 de oameni i-au cu asalt arena "Tractorul" pentru a purta Braşovul spre unul din succesele sale răsunătoare. Pe un teren greu, cu troiene de zăpada la margine şi pe un frig năpraznic meciul a debutat într-o notă de uzură. Spaniolii "muşcă" primii în minutul 21 prin Eulogio Ramiro Martinez, însă în minutul 23 legenda "stegară", Nicolae Pescaru, face 1-1 scor cu care se termină primele 45 de minute. Montaţi la vestiare de antrenorul Silviu Ploeşteanu pentru a tranşa meciul şi calificarea decisiv în favoarea lor braşovenii ies hotărâţi de la cabine dar tot spaniolii sunt cei care preiau conducerea meciului prin Jose Maria Garcia Lavilla în minutul 49. Din acest moment a început o veritabilă bătălie de totul sau nimic. Fiecare brazdă ieşită din gazon devenea o tranşee iar fiecare troian de pe margine devenea locul în care spaniolii trebuiau băgaţi pentru a nu-i lăsa să se mai apropie de poarta lui Admache. În minutul 52, fundaşul central Mihai Ivăncescu restabileşte egalitatea iar opt minute mai târziu îşi asumă responsabilitatea executării unui penalty ce ne-ar fi dus în avantaj. Cu un sânge mai rece decât gerul de pe Tâmpa acesta face 3-2 şi "Tractorul" este în pragul colapsului. Ne mai trebuie un gol pentru a obţine rejucarea iar golul vine târziu, în minutul 80 de la Marcel Goran.
Meciul se încheie 4 la 2 pentru Steagul fapt ce însemna rejucare. Spaniolii ne-au invitat să jucăm la ei a treia partida şi s-au angajat să ofere clubului banii rezultaţi din bilete. Oficialii braşoveni refuză astfel că se apelează la tragerea la sorţi pentru a desemna locul barajului. Braşov! La Braşov se va juca a treia partidă. Înainte însă de a trece la ultimul episod din seria "Espanyol - Steagul" să vă prezint echipa "stegară" din meciul retur:
Stere Adamache - Mihai Ivăncescu, Iuliu Jenei, Ion Nagy, Octavian Zaharia - Nicolae Pescaru, Nicolae Campo - Emanoil Haşoti, Dorin Necula, Marcel Goran, Csaba Gyorffy.
Suntem la începutul lunii martie, pe data de 2 mai exact şi stadionul "Tractorul" este din nou arhiplin. Senzaţia a fost că "stegarii" şi-au consumat toate resuresele în fenomenalul retur de la mijlocul lui februarie. În minutul 54, Cayetano Re Rodriguez înscrie pentru Espanyol ceea ce avea să fie reuşita victoriei şi calificării spaniolilor în sferturile competiţiei unde aveau să-şi întâlnească rivalii de moarte, F.C. Barcelona. Echipa "bleu-grana" se impune în derby-ul Catalunyei cu scorul general de 2-0 (1-0 pe "Nou Camp" şi 1-0 pe "Sarria"). Steagul trecuse pe lângă o şansă uriaşă motiv pentru care echipa ce a încheiat trilogia spaniolă merită amintită:
Stere Adamache - Mihai Ivăncescu, Iuliu Jenei, Ioan Alecu, Ion Nagy - Nicolae Pescaru, Nicolae Campo - Emanoil Haşoti, Dorin Necula, Marcel Goran şi Csaba Gyorffy.

Voi reveni cu celelalte două sezoane europene şi cu sezonul Cupei Balcanice mâine.
_________________
Turneul "Ibrahim Dossey"
www.ibrahimdossey.wordpress.com

[RazvanDobrica]

Din sezonul 1971-1972 Cupa Oraşelor Târguri intră sub patronajul UEFA schimbându-şi denumirea în Cupa UEFA.
Prima participare a Steagului în această competiţie sub noua denumire a fost în sezonul 1974-1975. Locul 3 obţinut de "galben-negri" la finele ediţiei precedente ne dădea dreptul de a participa într-o nouă cupă europeană după o pauză de 9 ani.
Debutul a avut loc tocmai pe malul Bosforului, pe stadionul "Ismet Inonu" al celor de la Beşiktaş Istanbul la data de 19 septembrie 1974. Pe un teren dificil, petecele de iarbă formând un mozaic cu cele de nisip, braşovenii au început meciul cu foarte mult trac. Mulţi dintre ei evoluau pentru prima data în nocturnă iar acest lucru a influenţat mai mult decât s-a crezut iniţial jocul românilor. Cu toatea asta intrăm cu 0-0 la cabine iar în debutul reprizei secunde "stegarii" antrenaţi acum de regretatul Nicolae Proca trec pe lângă deschiderea scorului. Un un-doi, Cadar-Gyorffy îl lasă pe cel din urmă singur cu portarul turc, Sabri Dino. Csaba Gyorffy nu se pierde cu firea şi trimite mingea pe lângă portar dar aceasta loveşte o dună de nisip şi sare în bară. Gyorffy se repede spre balon pentru a-l trimie dincolo de linia de porţii dar din lupta cu alţi doi fotbalişti turci nu "reuşeşte" decât să se lovească cu capul de bară. În cele din urmă, echipa turcă va fi cea care avea să deschidă scorul. Se întâmpla în minutul 64 prin Sinan Alayoglu iar în minutul 90, Teczan Ozan avea să stabilească scorul final. Cu două goluri de recuperat în meciul retur, se anunţa o veritabilă furtună "galben-neagră" la Braşov.

Şi vine şi data de 2 octombrie 1974, zi ce va rămâne întipărită cu litere de aur în cartea de istorie a clubului.
Cu începere de la orele 15, în faţa unui stadion "Tineretului" arhiplin, "stegarii" poartă atacuri în valuri dar care se sparg fie în defensiva turcă, fie în stâlpii porţii. La pauză scorul este 0-0 dar nimic nu e pierdut. Toţi sunt conştienţi că un gol i-ar descătuşa. Din acest motiv Nicolae Proca îşi sfătuieşte elevii să tragă mai mult de la distanţă şi să evite pătrunderile în careu pentru că în acea aglomerare mingea poate fi lejer blocată sau deviată din drumul spre gol.
Începe repriza a doua cu aceleaşi atacuri fulminante conduse de Nae Pescaru dar golul tot întârzie să apară. În minutul 87, Petru Cadar prinde un şut de senzaţie de la 20 de metri iar mingea se opreşte în vinclul porţii dinspre Fartec. Este 1-0 pentru Steagul Roşu şi încă un gol ne mai trebuie pentru a ajunge în prelungiri. În minutul 88 este rândul lui Şerbănoiu să lanseze o rachetă ce din nou îi lasă pe turcii cu gurile căscate. La scorul de 2-0 nimeni nu mai speră în miracol, toţi fiind mulţumiţi de faptul că prelungirile sunt la un minut distanţă. Cu un stadion "Tineretului" vibrând Pescaru obţine o lovitură liberă pe partea dreaptă. Un corner mai scurt. Se execută adânc în careu, Sabri Dino ratează intercepţia şi apucă doar să împingă mingea uşor pe spate. Gheorghe Şerbănoiu ce venise lansat pentru o lovitură de cap îşi lasă piciorul drept puţin în spate, suficient pentru a agăţa mingea şi a o trimite dincolo de varul ce simbolizează graniţa dintre agonie şi extaz. Vocea comentatorului Cristian Ţopescu de la acest al treilea gol descrie sentimentele trăite de un oraş întreg atunci când doar speranţă le mai rămăsese.
Spectatorii au invadat apoi terenul. Proca, Pescaru, Adamache şi ceilalţi au fost purtaţi pe braţe. După meci, în jur de 5.000 de fani au făcut turul oraşului trecând pe la apartamentul fiecărui jucător.
Echipa ce a reuşit miracolul o redau mai jos:
Stere Admache - Adrian Hârlab, Ion Nagy, Ion Mihăilescu, Ion Meteescu - Gheorghe Şerbănoiu, Petru Cadar, Alexandru Gherghely - Vasile Papus (înlocuit în minutul 67 cu Mihai Iambor), Csaba Gyorffy, Nicolae Pescaru.
Antrenor: Nicolae Proca

Pe 23 octombrie 1974 urma ieşirea spre Vest. Spre Hamburg mai exact. La acea dată, "stegarii" aveau să se confrunte în faţa a 25.000 de spectatori pe stadionul "Volksparkstadion" cu Hamburger S.V. ce în turul anterior eliminase pe irlandezii de la Bohemians Dublin cu scorul general de 4-0 (3-0 în Germania şi 1-0 la Dublin).
Începutul de meci aparţine întru-totul braşovenilor. Un fotbal spectaculos cu ocazii după ocazii ce au redus asistenţa vest-germană la tăcere. Din păcate, Nae Pescaru, Csaba Gyorffy sau Gheorghe Clipa nu au reuşit să deschidă scorul. Deşi nemţii sunt cei care schimbă tabela primii, în minutul 18 prin Klaus Zaczyk, ai noştri nu îşi pierd elanul ofensiv demontrat în primele 15 minute şi continuă să preseze poarta lui Rudi Kargus. Dacă portarul vest-german a fost în zi de graţie reuşind câteva intervenţii fantasticie, omologul său braşovean, Sterică Adamache, a prins o zi oribilă. Toţi portarii au o astfel de zi, din păcate pentru Sterică Adamache, şi pentru noi, ziua aceea oribilă a fost meciul cu Hamburg, un meci în care puteam realiza un rezultat de senzaţie pentru fotbalul românesc. Din păcate le-am dat şansa nemţilor de a-şi stabili recordul de victorie în Europa pe seama noastră. Fiindcă mai toate şuturile pe poarta noastră anunţau o nouă schimbare de scor, nu e de mirare faptul că Memering Caspar, minutul 37, Georg Volkert, minutul 49, Horst Bertl, minutul 54, Ion Nagy, autogol minutul 71, Hans-Jurgen Ripp, minutul 77, Georg Volkert, din penalty minutul 82 şi Peter Krobbach, minutul 90, au pus sigiliul pe un rezultat catastrofal ce anula teoretic orice şansă de calificare în optimi. Să pierzi cu 8 la 0 dar să ai ocazii peste ocazii este o raritate.
Deşi turul l-am pierdut la un scor dezarmant asta nu a împiedicat ca 12.000 de spectatori să umple tribunele "Tineretului". "Jucăm să câştigăm pentru cei din tribune!" a fost ordinul de luptă al "generalului" Proca şi cu acest ordin în minte au început fotbaliştii braşoveni meciul. Atacuri furibunde. Braşovenii se năpusteau asupra porţii "albaştrilor" din Hamburg cu ură încercând să demonstreze că acel 8-0 din tur este un rezultat mincinos. În mintul 14 ai noştri deschid scorul printr-un penalty transformat impecabil de Ghiţă Şerbănoiu. Cinci (!) bare au avut "stegarii" în primă repriză dar nemţii au fost cei ce au reuşit să marcheze exact înainte de pauză prin Manfred Kaltz.
Nici repriza a doua nu a fost foarte diferită de prima, atât doar că bara germanilor a fost scuturată "doar" de trei ori pentru ca tot nemţii să fie cei ce marchează. Se întâmpla în minutul 55 prin Ole Bjornmose.
"Cu un asmenea public meritaţi să jucăţi măcar în semi-finale!" a decretat la finalul meciului antrenorul celor de la Hamburg S.V., Kuno Klotzer, uimit de dragostea cu care suporterii şi-au înconjurat echipa.
O echipă ce, chiar dacă nu s-a calificat mai departe, merită rememorată, măcar pentru caracterul de care a dat dovadă în ambele manşe. Aşadar:
Stere Adamche - Adrian Hârlab (înlocuit cu Gheorghe Clipa în minutul 46), Ion Nagy, Ion Mihăilescu, Leon Rusu - Ion Mateescu, Vasile Papuc (înlocuit în minutul 61 cu Petru Cadar), Alexandru Gherghely - Gheorghe Şerbănoiu, Csaba Gyorffy şi Nicolae Pescaru.

Din păcate acest sezon avea să consemneze şi retrogradarea Steagului ca urmare a unei decizii a Federaţiei Române ce avea să şubrezească din temelii lotul braşovean. Dar despre acest episod cu altă ocazie.
De asemenea, vor trebui să treacă 27 de ani până ca echipa noastră să mai ajungă în cupele europene. Devenită de-a lungul timpului o echipă ce alterna prezenţele în prima ligă cu cel din liga inferioară "stegarii", de data asta purtând denumirea de F.C.M. Braşov, au fost aproape de o nouă revenire pe scena europeană la finalul anilor '80, însă un meci pierdut acasă contra Petrolului a însemnat practic ieşirea din cursa europeană.

Abia la finalul sezonului 2000-2001 F.C. Braşov reuşeşte din nou să bată la porţile Europei fotbalistice. De-a lungul unui sezon fantastic şi conduşi excelent de Gabi Stan, braşovenii se clasează la final pe locul 3 (ratând de puţin titlul de vice-campioni).
A fost un debut european tumultos. Cu schimbări la nivelul conducerii tehnice (Gabi Stan fiind în mod ciudat înlocuit cu fostul internaţional Ilie Dumitrescu) şi cu o remaniere din temelii a stadionului "Tineretului", F.C. Braşov se pregătea de întâlnirea din Turul Preliminar cu armenii de la Mika Aştarak.

Pe data de 9 august 2001, de la orele 18, 15.000 de spectatori au înfruntat canicula pentru a asista la revenirea Steagului în Europa după o aşteptare de 27 de ani. Cu un singur scop în gând, victoria, braşovenii atacă din minutul 1. În minutul 20, Mugurel Buga este cel ce marchează primul gol al braşovenilor în Europa după aproape trei decenii de aşteptare. Îi urmează exemplul trei minute mai târziu hunedoreanul Marcel Şandor, ce avea să recidiveze şi în minutul 27.
La pauză este 3-0 pentru "stegari" şi în afară de goluri consemnăm şi eliminarea din minutul 13 a armeanului Vardan Minasyan şi a românului Flavius Moldovan în minutul 41.
Reveniţi de la vestiare, braşovenii nu i-au scutit nici o clipă armeni punând în permanenţă presiune asupra porţii apărate de Slavik Sukiasyan. La doar două minute de la startul reprizei a doua Daniel Isăila face 4-0. Minutul 58 avea să însemne marcarea golului de onoare armean dintr-un penalty transformat de Rafael Nazaryan. Peste trei minute, nou venitul Ionuţ Badea avea să stabilească scorul final de 5 la 1. În minutul 59 îşi face intrarea şi Vasile Ghindaru dar acesta reuşeşte ca într-o jumătate de oră să lovească de două ori bară şi să trimită de alte două ori mingea la câţiva milimetri de poartă.
Să rememorăm echipa ce a realizat o revenire pe scena cupelor europene de mare clasă:
Ibrahim Dossey - Octavian Cocan, Cosmin Bodea, Flavius Moldovan - Cornel Buta, Daniel Isăilă, Ionuţ Badea, Aurel Ghindaru - Mihai Stere (înlocuit în minutul 59 cu Iuliu Andraşi), Marcel Şandor (înlocuit în minutul 70 cu Nicolae Iorga) şi Mugurel Buga (înlocuit în minutul 59 cu Vasile Ghindaru).
Antrenor: Ilie Dumitrescu

Returul de pe stadionul "Republican" din Erevan de la 23 august 2001 a însemnat o simplă formalitate. Conduşi de pe bancă de fostul mare jucător Adrian Hârlab (Ilie Dumitrescu nu a făcut deplasarea din cauza unor probleme de familie) "stegarii" se impun lejer cu 2-0 prin golurile înscrise de Marcel Şandor spre finalul primei reprize, minutul 38, şi Mugurel Buga, în finalul meciului, minutul 90.
Redau mai jos echipa ce a reuşit primul dublu succes din istoria participării clubului în Cupa UEFA:
Ibrahim Dossey - Cornel Buta, Aurel Ghindaru (înlocuit în minutul 73 cu Nicolae Iorga), Cosmin Bodea - Daniel Isăilă, Marcel Şandor (înlocuit în minutul 76 cu Marius Onofraş) , Ionuţ Badea, Iuliu Andraşi, Mugurel Buga - Octavian Cocan, Mihai Stere (înlocuit în minutul 63 cu Vasile Ghindaru).
Antrenor: Adrian Hârlab

Sorţii nu au fost deloc îngăduitori cu băieţii noştri dacă ţinem cont de faptul că aceştia au decis ca la 20 septembire F.C. Braşov să înfrunte pe Internazionale Milano.
Astfel că, la acea dată, pe stadionul "Nerreo Rocco" din Trieste ("San Siro" era suspendat datorită incidentelor provocate de fani la ultimul meci european), F.C. Braşov se pregătea să-şi măsoare forţele cu o echipă călită an de an în focul marilor bătălii europene. Fără Ilie Dumitrescu, demis în urma slabelor rezultate din campionat, dar cu Adi Hârlab ca principal, "stegarii" au început în forţă partida din Italia. Cornel Buta reuşeşte să-l depăşească în viteză pe Javier Zanetti pe partea dreaptă, îi pasează ideal lui Nicolae Iorga la marginea careului de 16 metri care printr-o fentă de corp îşi creează un culoar favorabil pentru şut. Trage la firul ierbii dar mingea doar mângâie bara din stânga porţii apărate de Francesco Toldo. Treziţi de acest semnal de alarmă, italienii ies la atac şi nu le mai permit alor noştri să construiască ceva periculos. Beneficiind şi de unele erori de-a dreptul copilăreşti ale apărării noastre "interiştii" stabilesc scorul final încă din prima repriză. Stephane Dalmat, minutul 24, Mohammed Kallon, minutul 31 şi Luigi Di Biaggio, minutul 42, au consfinţit prin golurile lor scorul primei manşe. Scor redus doar la 3-0 datorită unor intervenţii fantastice ale regretatului Ibrahim Dossey.

Returul de pe 27 septembrie de la Braşov a fost un meci transformat dintr-un motiv de sărbătoare într-o povară pentru suporterii braşoveni din cauza preţurilor enorme propuse de o conducere ce a sperat la o îmbogăţire imediată. Din cauza acestei erori manageriale, în loc de a avea un "Tineretului" arhiplin care să suţină frenetic echipa, aşa cum s-a întâmplat în 1974 după 0-8 la Hamburg, am avut parte de o atmosferă... tristă.
Cu un joc schimbat mult în bine faţă de cel din Italia "stegarii" i-au pus mult mai mult probleme lui Toldo şi apărătorilor italienii însă nu au reuşit să înscrie. Tot Inter-ul lui Hector Raul Cuper a fost cel care a marcat primul prin Nicola Ventola în minutul 14, urmat de Andres Guglielmipietro în minutul 38, pentru ca acelaşi Ventola să tragă la indigo scorul din tur printr-o nouă reuşită în minutul 80.
De menţionat că la Trieste şi-a făcut redebutul Ronaldo, revenit în tricoul Inter-ului după o lungă accidentare şi că la Braşov acesta a făcut măsura talentului său prin câteva acţiuni de mare spectacol dar la care Dossey a avut mereu replică.
Reveniţi după 27 de ani în cupele europene, aventura "stegară" se încheia la fel de abrupt precum începuse.
Să rememorăm ultima echipă "stegară" ce a jucat în Cupa UEFA:
Ibrahim Dossey - Cornel Buta, Tinel Petre, Cosmin Bodea, Flavius Moldovan, Aurel Ghindaru - Daniel Isăilă, Mihai Stere, Vasile Ghindaru (înlocuit în minutul 46 cu Marcel Şandor) - Robert Dani (înlocuit în minutul 65 cu Marius Onofraş) şi Nicolae Iorga.
Antrenor: Adrian Hârlab.

Revin mâine cu povestea cuceririi Cupei Balcanice.
_________________
Turneul "Ibrahim Dossey"
www.ibrahimdossey.wordpress.com

[RazvanDobrica]

Prima ediție a Cupei Balcanice Intercluburi a avut loc în anul 1961. Au participat atunci cinci echipe: Fenerbahce Istanbul (Turcia), AEK Atena (Grecia), Levski Sofia (Bulgaria), Partizani Tirana (Albania) şi... Steagul Roşu Braşov.

S-a jucat fiecare cu fiecare, campioană balcanică urmând a fi încoronată echipa ce avea să acumuleze cele mai multe puncte în clasament la finalul turneului.

Prima partida s-a disputat la Istanbul, pe data de 8 ianuarie 1961, între Fenerbahce şi Levski Sofia, şi s-a încheiat la egalitate, 0-0.

O lună mai târziu, pe 15 februarie, Steagul avea să-şi facă un debut senzaţional departe de Braşov, la Atena. În confruntarea cu AEK braşovenii reuşesc o victorie de mare efect, 4-2, după ce au condus şi la pauză cu 2 la 1. În urma acestui prim succes, "stegarii" lui Silviu Ploeşteanu se instalau încă din prima etapă pe primul loc.

Pe 9 martie, Steagul juca primul meci în Cupa Balcanică la Braşov. Adversarul s-a numit Partizani Tirana şi, deşi la prima vedere părea o simplă formalitate, "stegarii" s-au întrebuinţat serios pentru a ţine cele două puncte sub Tâmpa, iar victoria cu 1-0, scor stabilit din prima repriză, s-a dovedit suficientă. Fotbalul albanez în acea vreme, deşi nu prezenta o tehnică ieşită din comun, se baza foarte mult pe forţă şi pe spiritul de luptă al fotbaliştilor ce îmbrăcau fie tricoul Naţionalei, fie al unui club, iar aceste două elemente le-au fost de folos în multe situaţii, ajutându-i să obţină rezultate onorabile sau chiar să producă mari surprize.

Steagul deschisese aşadar balul celei de-a doua etape şi cu victoria la limita în faţa albanezilor îşi fortifica poziţia de lider.
Etapa a doua a continuat pe 29 martie cu alte două meciuri. În derby-ul sudului, AEK Atena remiza, scor 2-2, cu Fenerbahce iar Partizani Tirana obţinea un succes de răsunet în faţa bulgarilor de la Levski Sofia, scor 2-0.
După primele două etape ale primei ediţii din Cupa Balcanică Intercluburi clasamentul arăta în felul următor:

1. Steagul Roşu Braşov 2 2 0 0 5-2 4*
2. Partizani Tirana 2 1 0 1 1-1 2
3. Fenerbahce 2 0 2 0 2-2 2
4. AEK Atena 2 0 1 1 4-6 1
5. Levski Sofia 2 0 1 1 0-2 1

*Cifrele simbolizează în ordine: meciuri jucate, victorii, egaluri, înfrângeri, golaverajul şi punctele cumulate.

Pe 12 aprilie Levski obţine prima sa victorie în cadrul competiţiei. După acel 0-0 pe malul Bosforului, bulgarii îi nimicesc cu un categoric 4-0 pe turci la Sofia.
Pe 21 aprilie venise rândul "stegarilor" să-şi măsoare forţele cu fotbaliştii turci chiar la Istanbul. A fost un meci aprig în care braşovenii au reuşit să revină la de la 1-0 în prima repriză pentru a încheia în final 1-1.
Peste numai cinci zile, pe data de 26, tot la Istanbul, Fener primeşte vizita grecilor de la AEK Atena într-o reeditare a derby-ului din sud încheiat cu un frumos 2 la 2 în ţara lui Socrate. Meciul de pe "Sukru Sarakoglu" a fost însă dominat clar de fotbaliştii lui Fener. La pauză aceştia conduceau cu 5-0, pentru ca în final tabela să arate 5-1. A fost un succes de care turcii aveau nevoie pentru a rămâne conectaţi la lupta pentru trofeu.
Să vă reproduc cum arăta clasamentul după acest tur de forţă al echipei Fenerbache:

1. Steagul Roşu Braşov 3 2 1 0 6-3 5
2. Fenerbache 5 1 3 1 8-8 5
3. Levski Sofia 3 1 1 1 4-2 3
4. Partizani Tirana 2 1 0 1 1-1 2
5. AEK Atena 3 0 1 2 5-11 1

Meciul cheie al acestui maraton otoman putem afirma că a fost confruntarea cu Steagul. În cazul în care turcii câştigau acel meci urcau pe primul loc cu un avans de două puncte în faţa noastră. În urma egalului însă, situaţia rămânea echilibrată şi aproape toate echipele păstrau şanse la trofeu. Mai puţin AEK Atena care cu un singur punct şi un golaveraj dezastruos ieşea practic din cursă.

Cu toate astea, pe 17 mai AEK are o zvâcnire de orgoliu a cărei victimă au căzut fotbaliştii bulgari. În meciul de la Atena, Levski a făcut o partidă foarte bună în prima repriză ce s-a încheiat la egalitate, 1-1. Cu o victorie Levski ar fi acumulat 5 puncte şi ar fi fost un ghimpe foarte ascuţit în coasta "stegarilor" şi chiar a turcilor. Însă atenienii au zis, probabil, că dacă este să moară, să moară frumos. Altfel nu se explică acel 3-1 la care a îngheţat tabela de pe stadionul "Olimpic" după cele 90 de minute.

Pe 20 august, Fenerbahce a reuşit o victorie la limită, 1-0, în faţa albanezilor de la Partizani, echipă ce dovedea din nou că nu are de gând să fie un simplu partener de antrenament. Cu această victorie Fenerbahce se instala pe primul loc în clasamentul ce acum arăta astfel:

1. Fenerbache 6 2 3 1 9-8 7
2. Steagul Roşu Braşov 3 2 1 0 6-3 5
3. Levski Sofia 4 1 1 2 5-5 3
4. AEK Atena 4 1 1 2 8-12 3
5. Partizani Tirana 3 1 0 2 1-2 2

Fenerbache, echipa a cărui se traduce prin "grădina farului", se instala pe primul loc cu un avans de două puncte dar şi cu trei meciuri în plus. Acum este rândul Steagului să se lanseze în cursa de urmărire, cursă în care nu îşi permitea vreun pas greşit.
Dar acest prim pas greşit vine chiar spre finalul lunii septembrie, în data de 28, când "stegarii" nu reuşesc decât 2 la 2 cu Levski Sofia la Brașov. A fost un meci în care echipa ce reuşea să obţină victoria se apropia veritiginos de lider, însă atât românii cât şi bulgarii nu au făcut altceva decât să-şi anihileze şansele printr-un meci spectaculos.

Peste două zile, turcii aveau şansa să se detaşeze în câştigători. Jucau la Tirana cu Partizani şi un succes ar fi însemnat 9 puncte la general şi 3 distanţă față de locul 2. O distanţă de o victorie şi un egal cum ar veni. Foarte greu de revenit. Însă albanezii s-au încordat cu toate puterile şi au scos o remiză, 0-0, ce le-a dat frisoane celor din Fener.

Levski simte că i s-a oferit o şansă uriaşă pe care nu are voie să o rateze. Astfel că, pe 12 octombrie, pe stadionul "Vasil Levski" îi zdrobeşte pe cei de la Partizani cu 4-0. Partizani, aceeaşi echipă ce remizase cu Fenerbache, liderul clasamentului. Frumos mai e fotbalul!
Să vedem cu arăta clasamentul după această desfăşurare practic nebună e evenimentelor.

1. Fenerbache 7 2 4 1 9-8 8
2. Levski Sofia 6 2 2 2 11-7 6
3. Steagul Roşu Braşov 4 2 2 0 8-5 6
4. Partizani Tirana 5 1 1 3 1-5 3
5. AEK Atena 4 1 1 2 8-12 3

Băieţii noştri cădeau pe locul trei în clasament în timp ce Fenerbahce trecuse pe lângă şansa detaşării. Era foarte clar că asaltul final se va da între turci, bulgari şi români.

La data de 22 octombrie 1961 Steagul juca un meci decisiv contra celor de la Fenerbache. Logica era cât se poate de simplă: batem noi şi îi egalăm în clasament sau bat ei, se duc la 4 puncte, şi doar bulgarii să-i mai poată opri.
Un stadion "Tractorul" plin ochi a fost realmente al 12-lea jucător pentru Silviu Ploeşteanu. Şi jucând cu un om în plus "stegarii" defilează în prima repriză ce se încheie cu un uluitor 3-0. Cu acest scor avea să se termine şi meciul iar transpiraţia de pe fruntea otomanilor era tot mai rece.
Fenerbache îşi terminase meciurile iar înfrângerea de la Braşov i-a scos definitiv din lupta pentru trofeu datorită golaverajului superior avut de braşoveni. Un singur adversar le mai rămăsese "stegarilor": Levski Sofia.
Înainte de asta, să vedem însă clasamentul după capitularea turcească.

1. Steagul Roşu Braşov 5 3 2 0 11-5 8
2. Fenerbahce 8 2 4 2 9-11 8
3. Levski Sofia 6 2 2 2 11-7 6
4. Partizani Tirana 5 1 1 3 1-5 3
5. AEK Atena 4 1 1 2 8-12 3

Pe 5 noiembrie Steagul se deplasa în Albania pentru confruntarea cu Partizani Tirana. O victorie însemna detaşarea dar a fost doar 0-0 la capătul unui meci foarte greu.

1. Steagul Roşu Braşov 6 3 3 0 11-5 9
2. Fenerbahce 8 2 4 2 9-11 8
3. Levski Sofia 6 2 2 2 11-7 6
4. Partizani Tirana 5 1 2 3 1-5 4
5. AEK Atena 4 1 1 2 8-12 3

Urma meciul meciurilor pentru "stegari". La 15 noiembrie 1961, pe stadionul "Vasil Levski" din Sofia, braşovenii dădeau piept cu ultimii lor urmăritori. Speranţele bulgarilor se bazau pe o victorie în acest meci şi în cel cu AEK Atena şi pe o înfrângere a braşovenilor în faţa grecilor la Braşov.
Nelăsând nimic la mâna hazardului şi hotărâţi să pună capăt odată pentru totdeauna chestiunii învingătorilor, "stegarii", motivaţi exemplar de Silviu Ploeşteanu, joacă în capitala Bulgariei de parcă ar fi acasă, la Braşov. La pauză tabela indică 3-1 pentru Steagul Roşu. La final, scorul de 4-2 în favoarea ardelenilor consinţeşte un succes istoric. Steagul Roşu Braşov devenea prima echipă românească ce intra în posesia unui trofeu european. Acest trofeu s-a numit Cupa Balcanică Intercluburi şi nu trebuie subevaluată în nici un fel importanţa performanţei realizată de fotbaliştii de la poalele Tâmpei pentru istoria fotbalului românesc.

AEK Atena, rămasă fără obiectiv în competiţie a ales să nu mai onoreze celelalte partide ce le mai avea de disputat, pierzându-le la "masa verde" cu 3-0.

În urma meciului de la 15 noiembrie şi a abandonului grec, clasamentul final arăta în felul următor:

1. Steagul Roşu Braşov 8 5 3 0 18-7 13
2. Levski Sofia 8 3 2 3 16-11 8
3. Partizani Tirana 8 3 2 3 7-5 8
4. Fenerbache 8 2 4 2 9-11 8
5. AEK Atena 8 1 1 6 8-24 3

Din cauza abandonului echipei AEK , cei de la Fenerbache termină penultimii în clasament în timp ce Partizani, ce nu a disputat nici un meci contra atenienilor dar le-a câşitgat pe ambele cu 3-0 beneficiind de abandonul acestora a terminat pe poziţia a 3-a.
Steagul se încoronase "regele" acestei părţi a Europei fără a pierde vreun meci şi având cea mai bună ofensivă.

Povestea celei de-a doua participări braşovene în Cupa Balcanică, curând.
_________________
Turneul "Ibrahim Dossey"
www.ibrahimdossey.wordpress.com

[oneself]

foarte frumos. imi face placere sa citesc istorisirile.
multumesc
_________________

Brasov, Unica Iubire inca din 1937.

Sustine echipa locala , nu cele din capitala!

[RazvanDobrica]

Mă bucur că-ţi place. Consider că toţi "stegarii" ar trebui să ştie cel puţin câteva chestii legate de istoria clubului.
_________________
Turneul "Ibrahim Dossey"
www.ibrahimdossey.wordpress.com

[RazvanDobrica]

Revin după o pauză prezentându-vă în continuare aventurile "stegare" în Cupa Balcanică Intercluburi.

Sezonul 1962-1963 al Cupei Balcanice prezenta o nouă formulă de disputare. Graţie succesului ce l-a avut competiţia în prima ediţie s-a decis mărirea numărului de echipe participante. Astfel încât, de această dată participau 8 echipe împărţite în două grupe. Din Grupa A făceau parte Olympiakos Pireu (Grecia), FK Sarajevo (Iugoslavia), Galatasaray Istanbul (Turcia) şi Steagul Roşu Braşov. În componenţa Grupei B intrau Levski Sofia (Bulgaria), Partizani Tirana (Albania), Fenerbahce Istanbul (Turcia) şi Dinamo Bucureşti.
Era foarte simplu, câştigătoarele grupelor îşi disputau finala tur-retur.

"Stegarii", conduşi de acelaşi Silviu Ploeşteanu, debutează la data de 21 februarie pe tărâm elen. Din păcate acest prim meci în sezonul 1962 al Cupei Balcanice a însemnat şi prima înfrângere pentru ai noştri în această competiţie. Elias Ifantis a deschis scorul pentru Olympiakos în minutul 31 iar golul acestuia s-a dovedit a fi suficient pentru ca elenii să cucerească primele lor 2 puncte.

Grecii continuă turul de forţă cu o nouă victorie, tot la limită şi tot 1-0, contra celor de la Galatasaray, pentru a încheia acest debut în competiţie cu o nouă victorie. A fost un 3-2 spectaculos obţinut de greci la Pireu contra echipei din Sarajevo.

La o săptămână după spectacolul din portul Pireu, în Iugoslavia are loc partida retur. A fost din nou un meci deschis şi plăcut ochiului practicat de cele două echipe încheiat acum 3-3.

Dacă în meciurile de acasă grecii s-au dovedit intangibili, deplasările aveau să le scoată în evidenţă şi punctele slabe.
La 1 august 1962, braşovenii au scos în evidenţă suferinţele cronice din jocul grecilor printr-o victorie cu 6-2 (4-0 la pauză). Alexandru Mezaroş a deschis scorul în minutul 5 dovedind că braşovenii sunt cât se poate de hotărâţi în refacerea decalajului de puncte ce îi separa de locul pentru finală. În minutul 20 Vasile Seredai, una dintre cele mai mari extreme ale fotbalului românesc dublează avantajul iar peste încă un sfert de ceas tabela indica 3-0 datorită reuşitei fundaşului Ion Nagy. Nu durează mult, trei minute de fapt, iar în minutul 38 Nicolae Selimeşi stabileşte scorul pauzei. Cu victoria asigurată şi cu un joc ultra-specatculos braşovenii demonstrează că trofeul merită să rămână sub Tâmpa.
După pauză, în minutul 50, diamantul Braşovului, Iuliu Năftănăilă, face 5-0. Se simte o oarecare detaşare în jocul alor noştri iar Ifantis ne taxează numaidecât cu două goluri în minutele 57 şi 62, ultimul din penalty. Pentru că 5-2 nu sună la fel de frumos ca şi 6-2, Vasile Seredai închide tabela în minutul 71. Set şi meci!
Reproduc mai jos echipa Steagului din acest meci ce poate fi considerat unul dintre cele mai bune meciuri din istoria noastră.
Carol Haidu - Iuliu Jenei, Ion Poslolige, Ion Nagy, Adrian Bărbulescu - Ion Szigety, Emanoil Haşoti - Iuliu Năftănăilă, Vasile Seredai, Alexandru Mezaroş, Nicolae Selimeşi.
Antrenor: Silviu Ploeşteanu

Să vedem acum cum arăta clasamentul în urma disputării acestor partide:

1. Olympiakos 5 3 1 1 10-11 7
2. Steagul Roşu 2 1 0 1 6-3 2
3. FK Sarajevo 2 0 1 1 5-6 1
4. Galatasaray 1 0 0 1 0-1 0

Pe 19 septembrie "stegarii" se deplasau la Sarajevo. Egalul scos acolo de Olympiakos şi umilinţa pe care băieţii noştri au aplicat-o aceleiaşi echipe la Braşov, le dădea acestora mari speranţe pentru un rezultat ce ne putea apropia de liderul grec.
Aşa cum am mai spus-o, fotbalul nu e ştiinţă exactă şi tocmai de asta e frumos, dar pentru noi, în acea zi, a fost dureros. Pierdem cu 2-0 şi permitem iugoslavilor să treacă peste noi în clasament. Misiunea de a ajunge în finală devenea aproape imposibilă.
Totuşi, pe 24 octombrie Galatasaray ţine în şah Olympiakos-ul din Pireu printr-un 1-1 ce nu-i lasă pe greci să se detaşeze în câştigători.
Iată clasamentul după această etapă:

1. Olympiakos 6 3 2 1 11-12 8
2. FK Sarajevo 3 1 1 1 7-6 3
3. Steagul Roşu 3 1 0 2 6-5 2
4. Galatasaray 2 0 1 1 1-2 1

Grecii îşi încheiau meciurile în cadrul grupei, dar din spate veneau tare FK Sarajevo şi Steagul, ambele echipe având nevoie de 3 victorii în ultimele 3 meciuri pentru a se califica în finală. La 4 noiembrie 1962 avea să stabilească care dintre cele două rămâne în cursa de urmărire.
"Stegarii" obşinuiţi din sezonul trecut cu reveniri uluitoare nu lasă nimic la voia sorţii şi îi bat pe cei de la FK Sarajevo mult mai clar decât o arată scorul de 3 la 1. Iugoslavii ieşeau astfel din cursa pentru Cupă în timp ce "stegarii" îşi pregăteau ghetele pentru decisiva dublă confruntare cu Galatasaray Istanbul.
Conștienți că o dublă victorie le asigură locul în finală "stegarii" erau montaţi să câştige şi la Braşov şi la Istanbul. Dar dezamăgirea se lasă peste tabăra "stegară" la auzul veştii că cei de la Galatasaray se retrag din competiţie. Faptul că rezultatele le-au fost anulate nu a încălzit cu nimic staff-ul braşovenilor. Motivele retragerii turcilor nu sunt încă evidente dar nici nu se cade să ne hazardăm în interpretări.
Să vedem mai jos clasamentul final al Grupei A.

1. Olympiakos 4 2 1 1 9-11 5
2. Steagul Roşu 4 2 0 2 9-6 4
3. FK Sarajevo 4 1 1 2 8-9 3
4. Galatasaray - rezultate anulate

Meciul pierdut de ai noştri la Sarajevo s-a dovedit a fi de o importanţă mai mare decât s-a crezut la momentul respectiv. Dacă reuşeam să obţinem măcar un egal în Iugoslavia, am fi fost la egalitate de puncte cu grecii, dar având golaveraj superior ne-am fi calificat pentru finală.

Finala s-a disputat în două manşe pe 3 aprilie şi 8 mai 1963 între Olympiakos Pireu şi câştigătorii Grupei B, Levski Sofia. În Grecia a fost 1-0 pentru Olympiakos. Bulgarii au câştigat returul cu acelaşi scor aşa că a fost nevoie de rejucare. Al treilea meci a avut loc pe 18 septembrie şi s-a încheiat cu succesul celor de la Olympiakos, tot 1-0.

"Stegarii" au părăsit competiţia cu fruntea sus demonstrând că meritau finala dar împiedicaţi de acest viciu organizatoric nu au putut duce la bună îndeplinire planul.

Urma o pauză lungă pentru Steagul în ceea ce priveşte participarea în Cupa Balcanică. O pauză de 8 ani mai exact. Băieţii noştri vor reveni în această competiţie abia în 1971, când consemnăm şi ultima participare "stegară" în această competiţie
Despre sezonul 1971 curând.
_________________
Turneul "Ibrahim Dossey"
www.ibrahimdossey.wordpress.com